Vinovat de iubire adrian paunescu online dating

10-Apr-2020 09:31

Reevaluarea aceasta va trebui, poate, să înceapă cu realizarea unei prime antologii a creaţiei lui Adrian Păunescu făcută de către altcineva decât (aşa cum s-a întâmplat până la săvârşirea sa din viaţă), de către el însuşi.Este şi motivul pentru care inserez mai jos un text critic scris în urmă cu zece ani, privind acea cuprindere făcută de el însuşi a "operei omnia", intitulată "Cartea cărţilor de poezie".Mi se pare că ar fi un text obiectiv (atât cât poate să fie obiectiv un text despre Adrian Păunescu scris în timpul vieţii sale). 6/ septembrie 2000), o publicaţie în format "liliputan" aflată, atunci, la începutul existenţei sale, textul a fost citat in extenso într-un comentariu din "Adevărul literar şi artistic" de către criticul C.

vinovat de iubire adrian paunescu online dating-57vinovat de iubire adrian paunescu online dating-5vinovat de iubire adrian paunescu online dating-71vinovat de iubire adrian paunescu online dating-12

Dar "fenomenul" acesta a devenit un obstacol în calea receptării poeziei.Si mi-am amintit cu tristeţe de Vasile din Feldioara care tot aşa a vrut să opreasca un camion cu pâine dar … – preluare versuri.ro–Acelasi Adrian Paunescu a scris „Repetabila povară” Cine are părinţi, pe pământ nu în gând Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni Sunt doar cativa din cei cativa nefericiti care nu au reusit in viatza care nu au putut avea o cariera literara de succes, si care au gasit potrivit sa se arunce la gatul lui Adrian Paunescu abia dupa ce acesta nu s/a mai aflat in viata.Am asistat în cele trei zile scurse de la moartea poetului (care s-a stins, după cum se ştie, vineri, 5 noiembrie, la ora 7 :15) la reacţiile cele mai emoţionale (dar şi cele mai puţin conforme cu adevărul).Majoritatea celor care s-au exprimat – verbal, dar şi prin mute gesturi de pioşenie – au ajuns, dintr-odată, să uite, dintr-un impuls pe care l-au declarat creştinesc, tot ceea ce i-ar fi putut reproşa până joi importantului om şi poet, tot ceea ce i-ar fi putut face să se îndoiască de valabilitatea întregului său demers (şi a întregii sale existenţe).

Dar "fenomenul" acesta a devenit un obstacol în calea receptării poeziei.

Si mi-am amintit cu tristeţe de Vasile din Feldioara care tot aşa a vrut să opreasca un camion cu pâine dar … – preluare versuri.ro–Acelasi Adrian Paunescu a scris „Repetabila povară” Cine are părinţi, pe pământ nu în gând Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi, Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni Sunt doar cativa din cei cativa nefericiti care nu au reusit in viatza care nu au putut avea o cariera literara de succes, si care au gasit potrivit sa se arunce la gatul lui Adrian Paunescu abia dupa ce acesta nu s/a mai aflat in viata.

Am asistat în cele trei zile scurse de la moartea poetului (care s-a stins, după cum se ştie, vineri, 5 noiembrie, la ora 7 :15) la reacţiile cele mai emoţionale (dar şi cele mai puţin conforme cu adevărul).

Majoritatea celor care s-au exprimat – verbal, dar şi prin mute gesturi de pioşenie – au ajuns, dintr-odată, să uite, dintr-un impuls pe care l-au declarat creştinesc, tot ceea ce i-ar fi putut reproşa până joi importantului om şi poet, tot ceea ce i-ar fi putut face să se îndoiască de valabilitatea întregului său demers (şi a întregii sale existenţe).

Păunescu („Într-adevăr”, 1988; „Sunt un om liber”, 1989 şi „Poezii cenzurate”, 1990) însumează aproape 2000 de pagini.